A fost tenorul Operei Române din Cluj-Napoca timp de 33 de ani si a interpretat roluri în peste 1.000 de spectacole. Anul trecut s-a pensionat, pentru a se dedica pasiunii de-o viata: porumbeii.
Valeriu Turcu si-a faurit un renume greu de egalat în rândul tenorilor.

Spune ca a mostenit pasiunea pentru muzica din familie. „Verisoara mea era solista la Teatrul Muzical din Constanta, iar când venea la Blaj ne povestea despre spectacolele în care juca. Tatal meu a fost preot greco-catolic si a apreciat întotdeauna muzica de calitate. Tin minte ca ne adunam cu totii si cântam, pe vremea când eram copil“, îsi aminteste tenorul.

De la Agronomie la… Conservator

Dupa ce a absolvit liceul, tânarul Valeriu Turcu si-a îndreptat pasii spre Cluj-Napoca, unde a intrat cu brio la Facultatea de Agronomie. „Dumnezeu mi-a rezervat însa o cu totul alta soarta“, marturiseste tenorul. „Stiam ca am voce, mi-o testasem în Blaj, atunci când cântam la reuniunile de familie. La Cluj, m-am reîntâlnit cu prietena mea, regretata mezzosoprana Ana Manciulea, care m-a dus la profesorii ei, pentru ca acestia sa-si dea cu parerea asupra calitatilor mele vocale“, continua Valeriu Turcu.

Tânarul a ascultat parerea celor avizati si a renuntat la Agronomie. „Am dat admitere la Conservatorul din Capitala. Am fost singurul baiat care a fost atunci admis“, adauga tenorul. Dupa Conservator, a fost repartizat la Opera Româna din Cluj-Napoca, unde a activat fara niciun fel de întrerupere pâna anul trecut, când s-a pensionat. „În toti cei 33 de ani cât am fost angajat al Operei, niciun spectacol nu a fost amânat din cauza mea! Ma mândresc cu asta. Niciodata nu am fost bolnav, m-a ferit Dumnezeu“, arata Valeriu Turcu.

De 98 de ori, Radames

De-a lungul carierei sale, Valeriu Turcu a fost distribuit în roluri mari, care, de altfel, l-au si consacrat. „Am jucat de 98 de ori rolul lui Radames din opera «Aida», dar mi-au fost dragi si altele, cum ar fi «Trubadurul», «Don Carlo» sau «Bal Mascat»“, îsi aminteste tenorul clujean. Cariera si-a încheiat-o cu „My fair lady“, în care a jucat rolul colonelului Pickering. „Tin minte ca, pe vremea comunismului, cântam în conditii aproape inumane. Erau 7 grade Celsius în sala, dar publicul ne-a ramas si atunci fidel. Oamenii tremurau în paltoane, dar ramâneau pâna la sfârsitul spectacolelor“, adauga Turcu. Totusi, marele sau regret este ca nu a ramas în strainatate înainte de Revolutie.

Crescator de porumbei de rasa

Tenorul creste porumbei de rasa de 45 de ani. „Pasarile astea sunt pasiunea mea de-o viata. Am aproape 100 de porumbei din diverse rase ornamentale: Gusat Englez, Rândunele de Saxonia, Cap de Maur si Motate Albe Românesti. În plus, am si vreo 30 de prepelite“, spune columbofilul.

Ce-i place
Pe lânga pasiunea sa pentru muzica, tenorul îsi ocupa timpul cu micuta livada pe care o are la margine de Cluj. „Am câtiva meri, peri, visini. Atunci când nu am grija de porumbeii mei, ma ocup de livada“, spune Valeriu Turcu. Îi plac drumetiile prin munti, cu familia sa alaturi.

Ce nu-i place

Îl supara manelele si muzica „galagioasa“. Detesta oamenii impertinenti, neglijenti, rautaciosi si nu suporta minciuna. „Sunt, oricum, genul de om care stie sa ierte, dar care nu uita niciodata“, arata tenorul.Cum credeti ca poate fi atras spre opera tineretul?
V.T.: Categoric, prin educatia primita acasa si la scoala. Din pacate, în ultimii ani am ajuns la concluzia ca în tara asta nu se prea mai face cultura, ci incultura.

Cum privesc membrii familiei pasiunile dumneavoastra?
V.T.: Pasiunile mele au devenit lucruri firesti în ochii alor mei. Sotia mea, de exemplu, a ajuns si ea sa iubeasca porumbeii. Atunci când nu am eu vreme sa-i îngrijesc, ea este cea care-mi da o mâna de ajutor. Iar copiii au mostenit de la mine dragostea pentru muzica de calitate.