Barcelona a fost, si va fi una din cele mai importante curse din Europa,  cursa care reuneste adevarata ,,spuma” a columbofiliei.

Vorbind despre “greu”: în momentul când pasarile sunt eliberate, ele trebuie sa faca fata adesea unei calduri arzatoare, ele trebuie sa lupte pentru fiecare metru si fiecare metru pare a fi un kilometru.

Este motivul pentru care trebuie sa coboare pentru a bea apa. Pentru pasarile cu experienta la distanta lunga, aceasta nu este o mare problema. Ei cunosc arta adaparii când zboara deasupra numeroaselor râuri micipeste care trec.

Multe pasari neexperimentate totusi platesc cu viata. Dar nu este doar caldura Spaniola si setea, deasemenea pasarile rapitoare sunt în alerta pretutindeni.

Cel mai mare handicap totusi îl reprezinta kilometrii pe care eroii cerului trebiue sa-i strabata dupa ce depasesc Pirineii.

Deci Barcelona înseamna suferinta pâna la sfârsit.
Dar chiar caldura, muntii, pasarile de prada, distanta enorma sau vremea chimbatoare nu sunt
totul. Porumbeii sunt eliberati vineri dimineata si nu pot strabate cursa într-o singura zi. Deci ei trebuie sa-si petreaca noaptea în aer liber.

Pe o cladire înalta cum ar fi o biserica sau la o ferma sau oriunde cu toate
pericolele existente cum ar fi pisicile flamânde sau fermierii cu arme mortale.
Pentru aceasta Barcelona este considerata a fi maratonul tuturor maratoanelor. Nu este cursa pasarilor rapide ci cursa pasarilor cu vitalitate si rezistenta.

Este o cursa pentru supravietuitori care mai degraba mor decât sa se dea batuti.