Multe crescatorii, cu toate ca au suferit pierderi importante in concursuri sunt pline de porumbei cu semne de intrebare cu care nu stim ce sa facem “ii lichidam sau ii tinem in continuare?”. Pur si simplu nu suntem in stare sa hataram si aproape de fiecare data nu intervenim,lasam acele exemplare care nu sunt doar “mancatori” pentru ca nu stim ce sa facem. De obicei zicem ca “una -doua pasari in plus nu conteaza”. Nu ar zice nimeni nimic daca ar fi una-doua, dar chiar aici e “buba”.

Foarte multe crescatorii sunt pline de porumbei “care promit” cu necunoscuta mari.
De obicei numarul lor reprezinta cam 30% din totalul porumbeilor din crescatorie, dar din pacate timpul nu sta in loc.
Columbofilia moderna implica cat mai multa stinta care este urmata indeaproape de o selectie riguroasa. Se spune ca si in cele mai mici porumbarii se poate concura cu suscces inclusiv la vaduvie. Cei mai multi columbofili au prea multi porumbei sau este prea mica porumbaria, ori nu este utilata corespunzator.
Porumbelul dupa parerea lui Van Bruane are nevoie de “lumina aer si mult loc”. La comercianti este tocmai invers: pravalia este de cele mai multe ori mai mica decat mare. La columbofili trebuie sa fie tocmai invers, intrucat aceasta are un rol mare in evitarea imolnavirilor, mai bine zis ajuta la reducerea posibilitatilor de contactare a lor.
Parerea unui columbofil olandez cu experienta este “de regula victoriile obtinute in concursuri depind in mare masura de porumbariile largi si aerisite” mai bine zis acelea in care selectia se face pe principii de calitate si sanatate si aceste victorii sunt mai mari decat cele a porumbariilor suprapopulate, unde este putin aer propaspat si se simnte mirosul de gainat.
Nu numarul porumbeilor, ci valoarea lor decide, mai ales la crescatoriile cu numar mediu de porumbei. Acolo unde se lucreaza cu sute de porumbei alta e problema deoarece in cazul acestora au si instalatiile corespunzatoare, ei sunt profesionisti si in cazul lor altfel atarna balanta.
Un maxim de 50 de porumbei in lotul de zbor si inca cativa porumbei (tineret, femele ale vaduvilor) sunt sificienti pentru a satisface toate categoriile de concursuri organizate de asociatii si da posibilitatea de a obtine rezultate deosebite.
In Belgia, Olanda, Germania crestarea porumbeilor se concentreaza numai pe calitate, o calitate curata. Ei intretin asemenea porumbei care dupa posibilitaile crescatorului, sa-i aduca in concursuri banii investiti in cresterea si intretinerea lor. Lotul deporumbi de buna calitate trebuie intretinut in cele mai bune conditii, iar aglomeratia poate distruge cele mai frumoase sperante.
De aceea trebuie dati de o parte cei care impedica mersul inapoi al crescatoriei, cuvantul de ordine sa fie “asigurati loc!”. Din asa-zisi “buni” ramasi in urma selectiei apar saptamanal din patru porumbei trei care nu sunt in stare sa prinda concusul sau sa claseze. De aceea trebuie eliminati pe cei care:
* isi pierd repede alura
* slabesc repede
* le bate prea repede inima
* au sistemul norvos slab (din zece porumbei ca acestia la noua le este asa larga traheea ca si foalele de la fierarie)
* mananca mult fara socoteala si care cu toate ca manaca mult la un efort mic isi pierd usor calitatile sportive
* intorsi de la un concurs in timp util nu pot sa-si refaca conditia fizica si greutatea lor
* sunt flamanzi, care prin hrana oferita nu reusesc sa se gospodareasca. Intr-un cuvant sa-i linchidam pe acei porumbei la care corpul si componentele lui nu lucreaza precis si economic. Pe acestia oricum la concursurile de fond ii depasesc ceilalti porumbei.
* in conditiile oferite celorlalti porumbei , nu sunt in stare sa claseze.
* la cea mai mica schimbare de timp sunt sensibili, doar cum dorim sa formam o linie de porumbei puternica. Daca vrem sa ne declaram multumiti si fericiti de o linie deosebita creata de noi, cum putem ajunge in varf cu ea, cu pasari in care nu avem incredere?
Sa nu ne facem iluzii, ca de azi pe maine se va intampla o intoarcere miraculoasa.Asteptarea ne va costa timp si bani pieduti. Avem nevoie de rabdare in fiecare ora din zi, numai astfel putem trece peste micile, de multe ori marile, suparari pe care le avem cu sportul nostru columbofil.
S-ar putea insira citeva puncte de vedere utile in seletia porumbeilor cu ajutorul carora exemplarele”slabute” sa le indepartam din porumbarie, dar doresc sa ramana intrebari pe seama fiecarui columbofil, intrebari pe care sa si le pune fiecare si sa raspunda la ele.
Asigura loc! Cu cat mai repede cu atat mai bine. Calitatea inseamna jumatate din castig.