• Trenton, linia minune pentru fond-maraton creeata in SUA!

      3 comments

    Sa scrii despre liniile Olandeze, Belgiene si Englezesti de porumbei voiajori si sa ignori linia formata in SUA ar fi o mare gresala.

    In acest articol prezentam cititorilor informatii privind linia minune din SUA  pentru fond-maraton: TRENTONII. Pe baza cercetarilor s-a aflat ca aceasta linie isi are originea in crescatoria irlandezului McCluthian care si-a imperecheat porumbeii cu cei ai lui Henry Soffle produsii lor stand la baza liniei Trenton.

    Incrucisarea celor 2 crescatorii a fost facuta de catre un emigrant Belgian in SUA care se numea GUSTOVE OFFERMAN. Acesta a avut imediat succes in concursuri. Actiunea se petrecea in 1870 in Brooklyn. Succesul a continuat si dupa intoarcerea belgianului in Europa. Pasarile crescute de el au fost importate in Anglia in aceasta perioada. Unul dintre cei mai buni porumbei in Anglia a fost “Excelsior” care a fost reprodus de E. E. Jackson dintr-un mascul Offerman. Imediat dupa intoarcerea in Europa Offerman a castigat locurile 1 si 2 la un concurs de 850 km. Aceasta se petrecea in 1881 si el a vandut porumbeii, un mascul si o femela lui Fred Whitly in Newark, New Jersey. Din aceasta pereche a fost reprodus TRENTON sau cum i se mai spunea “137 TRENTON”.

    ,,The trenton line”

    O nepoata a acestei pasari cu acelasi sange a fost “Bright Eye” (Ochi Luminos) dar a fost nevoie de inteligenta pentru a imperechea aceste pasari in vederea realizarii primei si probabil cea mai mare linie de pasari de fond-maraton din SUA. Aceasta minte i-a apartinut lui Conrad a Mahr omul care este cunoscut pentru crearea marii linii americane. In jurul lui 1894 Conrad A. Mahr a cumparat o crescatorie din New Jersey care ii includea si pe Noah si Thunder (amandoi frati cu TRENTON) precum si pe “Bright Eye” care dupa imperecherea cu Trenton a produs aproximativ treizeci de descendenti care care au zburat 750 km in prima zi (la vremea aia).

    In prezent sunt voci care sustin ca linia TRENTON ar trebui sa se numeasca Offerman dar este recunoscut de toata lumea ca Mahr a fost cel care a format in realitate linia.

    Rezultatele de peste 1500 km realizate in SUA sunt urmarea dedicarii si cunostiintelor acestui om. Din pacate pasarea care a dat numele acestei linii a murit in incendiul care a mistuit crescatoria lui Mohr in 1898. Norocul face ca descendentii ei erau raspanditi prin alte crescatorii din SUA si chiar in afara Americii. Un alt crescator belgian POSENAER care si-a adus pasarile in SUA le-a imperecheat cu pasarile lui Mohr aparand astfel culoarea neagra in linia lui Mohr. Trentonii negri sunt aproape sigur descendenti din pasarile lui Posenaer.

    Sa urmarim cateva din recordurile pasarilor Trenton. La 11 iulie 1913 un mascul gut pe albastru jumatate Trenton “Bullet” a ajuns acasa a doua zi dupa amiaza dupa ce a zburat aproape 1600 km – record mondial in 36 de ore si 24 de minute, in 24 iunie un Trenton pur “Wayne Jr.” a parcurs 1610 km in 34 ore si 22 minute. Multe s-au intamplat de atunci privind aceasta linie de porumbei.

    In realitate unul dintre cei mai mari crescatori de Trentoni Milton Haffner din Fort Wayne, Indiana potrivit unor surse autorizate, pe o perioada de 21 de ani a angajat 79 de pasari la concursuri de 1600 km si a realizat un procent de 71 % ceea ce reprezinta 57 de pasari intoarse. Aceasta este fenomenal ! Unul din ultimii masculi numit Spotty a zburat 1600 km de cinci ori clasand un loc 1 si unul 2, cu ultima clasare la 9 ani!!!

    Astazi reprezentantii liniei continua sa depaseasca limita de 1600 km. Aceasta linie de porumbei voiajori au creat o mostenire indiscutabila fiind baza multor crescatorii de fond din SUA.

    sursa:http://www.feathersite.com

    • Foarte interesant,mai multe detali sau fimulete unde putem gasi??

    • interesante capacitatile acestei rase…dar nu numai,si aspectul acestor voiajori este de remarcat.

    • Buna ziua tuturor,
      porumbei foarte frumosi acesti Trentoni – din pacate vremurile lor au apus cam demult… curios este ca si astazi sint multi crescatori americani care cresc aceasta rasa insa majoritatea nu -i mai angajeaza la concursuri ( si asta de ani de zile ). Vizitînd citeva crescatorii ( 1997 – 2001 ) in USA , prima data am ramas surprins cînd mi s-au prezentat asemenea exemplare – care cel putin vizual au putin comun cu voiajorii de competitie de astazi – insa majoritatea nu îi mai foloseau la concursuri . Porumbeii de concurs erau / sînt cei ” moderni ” , majoritatea din liniile europene cunoscute. Personal cred ca este un gest de mindrie nationala a americanilor de a mai creste aceste pasari – care la ora actuala nu ar mai face fata in conditiile de concurenta cu voiajorii actuali . Rezultatele sint majoritatea de ca 1 secol – sa nu uitam ca relieful american le permite zboruri de cimpie – chiar in aceiasi zona climaterica – de 2 -3000 mile ( pina la 5000 km ) , viteza de deplasare fiind mica in comparatie cu rezultatele europene.Astazi sint doar citeva asociatii in America care etape de 600 mile ( ~1000 km ). Marea majoritate se opresc la 500 – motivul fiind pierderile imense de porumbei la etapele lungi. Spre deosebire de Europa unde in afara “catastrofelor” procentul de porumbei care se intoarce acasa este mult peste 50 % , americanii au avut ( statistic ) la concursurile de peste 600 mile un procent de ~ 30 % – si asta spune destul.

    Write a comment