• Avantajele hranirii la discretie cu alune in ziua imbarcarii!

      2 comments

    Pentru ca se apropie concursurile de fond si maraton , as vrea sa reiau discutia despre pregatirea de care au nevoie porumbeii pentru a face fata cu brio la aceste concursuri de anduranta .  Un mare avantaj pentru porumbeii care au fost hraniti cu alune este acela ca au nevoie de mai putina apa decat porumbeii care au fost hraniti cu boabe normale, pentru ca acestea raman pentru o perioada mai lunga in gusa, atata timp cat absorb apa, pana cand sunt indeajuns de moi pentru ca muschii din pipota sa macine aceste boabe iar procesul necesita ceva energie. Adapatul este o problema in masinile de transport, in special in boxele in care sunt masculi, acei porumbei care au cucerit un loc in fata adapatorului vor apara cu inversunare zona respectiva, lucru ce le ingreuneaza drumul catre apa masculilor insetati.

    Insa alunele nu au nevoie sa se inmoaie, ceea ce inseamna ca au nevoie de putina apa. Pentru ca sunt asa de moi, este nevoie de putina energie pentru a digera alunele.Alt avantaj este acela ca alunele sunt digerate mult mai repede decat celelalte graunte. Sambata dimineata, la startul concursului, intestinele porumbeilor mancatori de alune sunt mult mai  goale decat intestinele porumbeilor care au fost hraniti vineri cu boabe greu de digerat.De asemenea este sub semnul intrebarii daca acestia din urma au fost in stare sa bea indeajuns apa in masina de transport.Din acest motiv porumbeii mancatori de alune au o mai buna greutate corporala.

    Porumbeii care nu au mancat altceva decat graunte, au pentru ardere in drumul lor spre casa doar glicogenul si poate putina grasime, de exemplu de la porumb.Daca rezerva li se epuizeaza cand mai au putin pana sa ajunga acasa, acesti porumbei isi vor folosi rezervele corporale ca sursa de energie, care are dezavantajul ca provoaca eliberarea nitrogenului, o extra ardere in sistem.Porumbelul care mananca alune, pe langa glicogenul stocat in muschi si ficat, are atat de multa extra energie bogata in grasimi(9.3 calorii/gram) care ii va ajunge mai mult decat pentru o zi de concurs.

    Cand glicogenul si grasimea sunt schimbate in energie nu este eliberat nici un fel de gaz nociv, doar dioxidul de carbon CO2 care este expirat si apa, iar acest lucru este foarte important pentru functiile corporale.Chiar si atunci cand cursa tine 15 ore porumbeii, bogat aprovizionati cu alune, nu sufera de dezavantajul arderii proteinelor din propriul corp in procesul scaderii in greutate.

    Crescatorii experimentati in hranirea porumbeilor cu alune trebuie sa fie de acord ca asemenea porumbei sunt mai putin insetati si chiar in zilele caniculare arata mai putin epuizati atunci cand ajung acasa. Sfatul meu pentru toti aceia ca inca au ramas sceptici la citirea acestui articol este sa incerce urmatorul experiment: impartiti-va echipa de zburatori in doua grupuri.Un grup il hraniti cu alune ,iar pe celalalt cu amestecuri normale. Sunt sigur ca atunci cand veti analiza rezultatele veti crede cu adevarat in tot ceea ce am scris.

    In concluzie Dr.Meyer, din postura sa de biologist, ar dori sa faca urmatoarele remarci: oamenii ale caror joburi(servicii)implica o munca grea, au o preferinta pentru o hrana bogata in continut de grasime, insa greutatea corpului nu le creste din aceasta cauza. Oamenii care traiesc si lucreaza intr-un climat rece, cum ar fi eschimosii, suporta mult mai bine frigul prin arderea unei cantitati mari de grasime din interiorul propriului organism.

    Articol scris de Steven van Breemen

    Write a comment